Intr-o industrie muzicala sanatoasa, milioanele de vizualizari de pe Internet se coreleaza cu biletele vandute in turnee.
Intr-o industrie muzicala beteaga, asa cum este cea din Romania, milioanele de vizualizari de pe Net nu se transforma in nimic live, ci doar in hituri la radio/ tv si in spectacole gratuite (serbari campenesti unde primariile mai spala niste banuti).
Paradoxul muzicii romanesti arata cam asa - artistii care nu au milioane de vizualizari pe YouTube vand multe bilete si au fani activi - care ies din case, ii urmaresc la concerte; iar cei care au milioane si zeci de milioane de vizualizari au fani de conjunctura. Pe astia i-as numi fripturisti muzicali.
Adica asteapta sa li se dea moca!
In aceste conditii, muzica actuala a ajuns sa fie dominata de cifre - de cele mai multe ori lovite de nulitate.
Am cantat ani de zile si stiu cat de greu se vinde 1 bilet la concert.
Mie asta mi se pare adevarata cota a unui artist - sa poti sa vinzi bilete la spectacol.
Or, cata vreme tu nu canti pe bilete - si oricum nu ar veni nimeni sa te vada (pe bani), milioanele si zecile de milioane de vizualizari sunt, ati ghicit, degeaba!
Sunt motive de lauda si cam atat, iar tu, ca artist, esti o consumabila!
Azi am fost la Icee Fest la conferinta organizata de prietenul Florin Grozea. Titlul pannel-ului a sunat asa - "The War of views, share, likes".
Din capul locului pot spune ca acest razboi este fals. Adevaratul razboi, in viziunea mea, ar fi asta - cine reuseste sa umple mai multe sali... pe bilete?
Sa te lauzi cu vizualizarile pe Net fara sa umpli macar o sala de 500 de locuri pe bilete, mi se pare un soi de masturbare cu public.
Care mai este placerea actului artistic? Pentru ce te-ai facut cantaret? Pentru cifre pe net sau pentru contactul cu oamenii?
Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt dusmanul vizualizarilor! Dimpotriva! Cu toate acestea, mi se pare o chestiune falsa cata vreme ea nu se transpune si in zona live!
Or in acest moment chiar am senzatia ca pe artisti nu ii mai intereseaza contactul cu publicul - adica fix esenta acestei meserii; ci doar cum sa atinga un milion de vizualizari, ceea ce mi se pare cumplit de trist.
Si daca cineva scoate internetul din priza? Ce faci?
Cine te mai stie?
Am pus aceasta intrebare in timpul discutiei! Dan Popi mi-a raspuns ca un producator. Ne cunoastem de ani de zile, stiam ce va spune!
Cu toate acestea, nu sunt singurul care spune ca artistii din prezent nu au identitate!
Astia devin anonimi in secunda 2 daca li se taie netul! Nu exista!
Atunci s-ar vedea cat de artificial este acest razboi pe vizualizari, like-uri si share-uri.
Atunci si-ar da si ei seama ca in ciuda milioanelor de view-uri, nu ii cunoaste nimeni in viata reala.
Eu nu am mai scos nimic de cativa ani. Si nu am fost niciodata in mainstream! Insa stiti ce ma bucura? Ca vad si acum tineri, pusti de 17-18 ani, care trec pe langa mine pe strada si imi spun - "Da Hood? Foarte tare!" sau canta ceva din "Supersonic" - o piesa scoasa in 1999, cand ei aveau un an sau 2.
Asta inseamna bucurie lucrului in care crezi, asta inseamna treaba facuta cu suflet. Astia de acum se sparg ca un balon daca nu fac cifre, sunt depresivi si isi pierd interesul. De fapt, in realitate, nici macar nu le place ceea ce fac.
Cam asta este marea problema! In timp ce ei tocesc tastele, artistii care conteaza isi tocesc flecurile si nervii pe scene.
Asta este de fapt diferenta dintre artistii care traiesc muzica si cei care vaneaza like-uri - primii chiar simt muzica prin toti porii.
P.S.: Veste buna pentru vanatorii de muzica - Shazam a intrat oficial in Romania :))
P.S.1: Eu voi crede in acest razboi al vizualizarilor doar atunci cand voi vedea prima trupa autohtona care va umple un stadion... pe bilete! Pana atunci, totul este praf in ochi!
Foto Credit: Florin Grozea