Pe vremuri exista meseria de depanator tv!
De fiecare data cand batranul nostru televizor cu lampi se strica, depanatorul aparea la locul faptei, desfacea capacul din spate si incepea sa repare piesele care nu mai functionau. O facea cu o migala interesanta si cu mare pasiune. Iar eu asistam cu sufletul la gura la acest proces de reinviere a imaginii de pe ecran.
Nu stiu daca mai exista meseria asta!
In prezent, televizoarele nu se mai repara, ci se schimba! Ca si oamenii!
Desi exista depanatori de suflete - psihologii - oamenii prefera sa arunce si mai putin sa repare, mergand probabil pe ideea ca orice lucru reparat nu mai este la fel ca unul nou.
Din pacate, ei afla putin cam tarziu faptul ca nou nu inseamna intotdeauna mai bun! Nu in cazul oamenilor! La televizoare exista sanse sa fie asa, la oameni nu!
Vedeti dumneavoastra, eu nu stiu cati oameni se intreaba - 'nu cumva eu te-am stricat?' - atunci cand ii spun celuilalt ca nu mai este bun, ca nu mai corespunde. Or fi multi?
Oare sunt multi cei care sunt dispusi sa renunte la propriul egoism pentru a construi o iubire in doi?
Hmmm, nu cred! La ce vad in jurul meu pare-se ca ne indreptam rapid spre o lume fara contact uman, fara contact real... o lume in care contactul se realizeaza exclusiv digital, iar abandonul survine imediat ce un anumit aspect nu ne convine. Block si gata! Esti safe!
Deja am pasit destul de serios in lumea lui EU, o lume in care NOI este un concept extrem de greu de obtinut. Iti trebuie o doza cumplita de incapatanare ca sa mai poti realiza un NOI!
Numai sa gandesti asta si esti un outsider! Cum sa te pui impotriva multimii care functioneaza in slujba fericirii egoiste? Esti nebun? Hai in gloata! E mai fun, e mai cald, e mai comod!
De ce te chinui sa obtii cai verzi pe pereti? Nu exista relatie fericita, nu exista fericire, nu exista fidelitate si monogamie (doar ne inrudim cu maimutele Bonobo), iar iubirea nici macar nu ar fi fost invocata daca cineva nu s-ar fi gandit sa o numeasca asa. Iubirea este cea mai mare minciuna pe care ti-o poti servi singur! Nu te mai amagi... haaaaai... asculta-ne!
Fii rece, hai cu noi in lumea frigiderelor care functioneaza cu Xanax in loc de freon! Suntem albe, imaculate si goale... de continut!
O sa te simti bine printre noi! Radem mult... de ceilalti! Iar de plans... o facem doar cu lumina stinsa si in conditii de maxima discretie. Iar a doua zi, acoperim totul cu fard si zambete false.
Lumea asta a ajuns o uriasa pubela. Daca indraznesti sa-i ridici capacul te vei speria - inauntru nu mai vezi resturi alimentare, ci resturi sufletesti... asteptari, dorinte, scopuri, iubiri, priviri, zambete... strivite si mototolite in graba. Zilnic, in fiecare dimineata, camioanele de la deratizare cara la groapa de gunoi sperantele ucise de acel impasibil "nu mai esti bun"!
Vidanjorii de suflete isi fac datoria fara sa comenteze! Si cara, cara tot timpul ceea ce ar fi putut fi iubiri!
Culmea, ei nu cara iubiri ireparabile, ci iubiri pe care le-ar putea repara si un copil de 5-6 ani.
De ce sa mai repari ceva? Nu mai bine schimbi? Slava Domnului... piata e plina de oferte, care mai de care mai aratoase! Cum sa ramai la relatia ta ce necesita petice din cand in cand? Neeeah, next! Nu ai cum sa fii femeie perfecta sau barbat perfect cu o relatie peticita! Nu esti credibil/a!
Next is better!
Oare?
Ia ganditi-va - ce s-ar fi intamplat cu voi daca ati fi incercat sa reparati macar o data o relatie in care ati crezut?
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI