'Nu mai vreau să aud de relații! Nu am nevoie de ele'-asta a fost reacția mea de fiecare dată când am fost mințit/ înșelat.
O reacție cât se poate de firească. Am scris zeci de texte despre infidelitate, deci nu are sens să vă mai spun faptul că ea înseamnă ruperea încrederii și trădare pe toate planurile.
În aceste condiții, când ești rănit/ă, dărâmat/ă, ai senzația că singurătatea este cea mai bună soluție.
Și este... cel puțin până când reușești să-ți dai seama ce te-a lovit și până când reușești să găsești răspuns la câteva întrebări esențiale - 'de ce s-a ajuns în acel punct?'; 'cu ce am contribuit eu la asta?' sau 'ce puteam să fac pentru a evita asta?'
Sigur, sunt cazuri în care ai de-a face cu femei ambivalente și, practic, nu prea ai ce să faci! Cu atât mai puțin să previi ceva.
Pur și simplu ești victimă sigură, ele urmând să facă același lucru și cu următorii parteneri.
Acest lucru se întâmplă și în cazul anumitor bărbați. Da, indiferent că vreți sau nu să credeți -nu toți bărbații calcă strâmb... mereu!
Unii calcă strâmb în tinerețe, când se află în plină dezvoltare, suferă de se cacă pe ei din cauza vinei și se potolesc. De fapt înțeleg cum stă treaba! Și ce fac? Nu au nevoie să o mai facă! Altii o fac mereu si nu se potolesc 🙂
Ei bine, atunci când ești mințit/ă, înșelat/ă, trădat/ă, singurătatea este bine venită. Marea problemă este singurătatea continuă!
Aici încep să-mi pun eu semne de întrebare. Aici încep să caut temeri, frici ascunse în spatele aparenței siguranțe de sine.
Marea iluzie a oamenilor singuri este aceea că nu pot fi înșelați de nimeni!
Sesizați mecanismul de apărare? Sunt singur/ă, nu iubesc pe nimeni, deci nimeni nu mă poate înșela!
Nasol!
Nasol, pentru că genul ăsta de gândire este de fapt o eliminare a oricăror șanse de a relaționa, de a forma un cuplu, de a permite iubirii să vină către tine.
Da, e adevărat, atunci când ești singur/ă nu te poate înșela nimeni... din exterior!
Însă te poți înșela TU!
Iar asta este cea mai nasoală formă de trădare!
Oare putem fi cu adevărat vii câtă vreme nu suntem iubiți?
Știu, veți invoca iubirea de sine! Cât poate rezista iubirea de sine fără conectare emoțională cu altcineva?
Eu nu cred în singurătatea pe termen lung.
Nu cred, pentru că am simțit pe pielea mea ce înseamnă asta și doare! Doare rău!
Cine îmi spune că poate trăi fără iubire minte grav!
Iubirea de sine este necesară, dar nu și suficientă! Atunci când te raportezi doar la iubirea de sine... viața ta rămâne fără sens.
Da, chiar cred asta - viața în afara iubirii chiar nu are sens!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: the-open-mind.com/