Salut campania lansată de Marta Usurelu și Revista Biz! Cum care? Campania aia cu "Sunt un țăran"! Fac pariu că în ultimele zile ați văzut cel puțin o persoană care a recunoscut că este țăran/că.
15.000 de oameni au susținut la campania asta, ceea ce nu e rău deloc!
Numai că eu mă văd nevoit să recunosc altceva - Nu sunt un țăran! Nici la propriu, nici la figurat!
Și o să vă explic imediat de ce. În primul rând, ideea acestei campanii este suficient de diluata încât să dea naștere unor comentarii pe mai multe direcții.
Spre exemplu, dacă intri pe site-ul oficial, găsesti următoarea formulare - "un demers de reabilitare a termenului țăran și de susținere a valorilor autentice românești".
Buuun, amu să le luăm pe rând!
1. Reabilitarea termenului de 'țăran'.
Eu sunt de acord că termenul de 'țăran' este folosit greșit... la oraș. Nici nu trebuie să ai vreo treabă cu satul; e suficient să ajungi la București din alt oraș și ... poc! te-ai ales cu ștampila 'țăran' (sigur, nu e cazul sa generalizam).
Interesant ar fi să vedem de unde vine vorba asta cu - 'esti un țăran?
După părerea mea, cei care folosesc această vorbă asociază zona rurală cu lipsa de carte (și, dacă vreți, de informație). Or, așa cum știm, acolo unde e puțină carte există și instincte primare puternice, atât de puternice încât, de multe ori, depășesc chiar și frica de Dumnezeu 🙂
Sigur, nu putem pica în capcana gândirii globale și să susținem că toți oamenii care trăiesc la sat sunt lipsiți de educație, violenți și bețivi; așa cum nu putem spune că toți orășenii sunt niște domni/doamne.
Ar fi greșit să spunem asta (melteanul de oraș este infinit mai nasol).
Așa cum mi se pare greșit să recunosc ceea ce nu sunt!
Și asta nu înseamnă că îmbrac hainele lui Gică Contra, ci doar faptul că ies în față și spun ceea ce sunt - adică exact ceea ce își doresc inițiatorii campaniei.
2. Susținerea valorilor autentice românești
Sâmbătă și duminică am făcut un țur de forță - București-mare-munte! Așa m-au purtat cărările. Și vă rog să mă credeți că am trecut prin destule sate.
Întrebarea este: care mai sunt valorile actuale ale satului românesc?
Întrebarea 2: oamenii ăia chiar știu de campania asta? Oare le pasă?
Mie mi se pare că această campanie ar fi fost mult mai tare dacă, în loc de vedete sau bloggeri, ar fi apărut țărani autentici, din toate zonele țării.
Știu că impactul nu ar fi fost la fel, însă campania ar fi fost AUTENTICĂ!
Or așa, ce avem?
Vă rog să-mi permiteți să vă prezint câteva motive pentru care câțiva participanți la această campanie au recunoscut că sunt țărani.
a) 'niciodata nu parchez pe două locuri'
Să mă ierte Dumnezeu, dar ce legătură are asta cu campania?
b) 'când intru în metrou aștept ca oamenii să iasă, mai intai'
Sunt convins că locuitorii din satele Moldovei știu ce e ăla metrou.
c) 'Nu claxonez femei pe strada'
Cum?
Repet, este o campanie care susține valorile autentice românești și reabilitarea termenului 'țăran'.
Și ce facem cu motivele astea?
Mi se pare mie sau nu s-a înțeles mesajul și asta se vede în multe dintre cartoane?
Nu vreau să fiu răutăcios, însă pentru a vorbi despre valorile autentice în relație cu ruralul, nu cumva trebuie să aflăm foarte clar ce mai înseamnă rural în acest moment?
Repet, haideți să nu picăm în capcana ideii potrivit căreia satul este plin de lapte, miere și bune maniere.
Bătăile, violurile și consumul de alcool ar contrazice rapid această afirmație.
Și atunci, ce facem?
Facem o campanie cu oamenii ăia, cu țăranii adevărați, așa cum sunt ei; sau tragem semnale între noi, ăștia care navigăm pe net?
Acum să vă spun de ce nu pot eu să recunosc faptul că aș fi un țăran!
Pentru că nu sunt!
Pentru că înainte de orice sunt OM! Pentru că am crescut într-o familie de intelectuali și am fost învățat să respect, dar și să critic atunci când este cazul. Atenție, critica nu înseamnă atac la persoană, ci doar critică!
Lumea spune că sunt cinic! Posibil! Însă nimic nu mă scârbește mai tare ca această bolnăvicioasă corectitudine politică, ca acest virus care corupe mințile oamenilor, tranformandu-i în niște roboței care nu filtrează informația.
Nu sunt țăran pentru că nu mi-am cunoscut rădăcinile rurale. S-au stins înainte să apuc eu să le cunosc. Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt vreun superior, însă nu pot să spun că sunt ceea ce nu sunt. Mi se pare o chestiune de bun simț și de respect față de înaintașii mei (din cealalta ramura a neamului meu).
A fi țăran nu este o rușine, fără îndoială; dar nici un titlu de glorie atunci când nu ai nicio treabă cu asta!
Atunci devine cool, iar eu nu sunt fan 'cool' 🙂
După părerea mea, majoritatea motivelor enumerate de cei care au participat la campania inițiată de Revista Biz au legătură mai degrabă cu ideea de a fi om și mai puțin cu reabilitarea termenului 'țăran'.
Ai senzația că este un adevărat cod al bunelor maniere; ceea ce nu este deloc rău.
Întrebarea este: în ce măsură (mai) regăsim motivele astea în ruralul imediat?
La întrebarea asta chiar aș vrea să aflu niște răspunsuri (și aici mă refer la un studiu cât se poate de real).
Una peste alta, vă rog să-mi permiteți să închei așa cum am început - 'Sunt Andrei Vulpescu și, recunosc, nu sunt un țăran, ci un OM!'
Până când nu vom înțelege faptul că dincolo de: credință, orientare sexuală, culoare, gen etc, suntem oameni; nicio campanie din lumea asta nu va putea schimba nimic.
Suntem oameni, iar asta înseamnă să fim educați să fim buni!
Mai are rost să întreb în ce măsură se mai regăsește asta în ruralul românesc?
P.S.: Voi ce sunteti?