Setea cu care încercăm să trimitem super-voci la Eurovision, an de an, denotă un nivel ridicat de frustrare la nivel național.
Să fim serioși, la capitolul voci nu excelăm. Suntem o țară mică, cu o industrie la fel de mică, o țară ce nu se poate compara cu marile puteri muzicale, precum Anglia, Franța sau Statele Unite; nici măcar cu țările din eșalonul doi - cum ar fi Germania sau Suedia.
Suntem mici! Așa că oricât de mult am încerca să ieșim în evidență, mai degrabă riscăm să picăm în penibil.
Ei bine, s-a mai consumat o finală a Selecției Naționale pentru Eurovision și, pentru a câta oară, oamenii - publicul și mai ales juriul (la semifinale) au mizat pe voce și nu pe pachet.
Rezultatul? Rock-ul a învins! Mă rog, un rock plictisitor nevoie mare.
Aseară am văzut că deja se asociază piesa lui Ovidiu Anton cu tragicul incident de la Colectiv. Urât PR, chiar dacă nu vine neapărat de la el.
Piesa de la Eurovision nu are nicio legătură cu rock-ul pe care îl cântau băieții aia. Nicio legătură! O! Nada! None!
Nu vreau să fiu răutăcios, însă mi se pare cel puțin haios că Selecția Națională a fost caștigată de un concurent care bate vocal spre Dickinson, care a prezentat o piesă a-la Meatloaf, o coregrafie care te duce cu gândul la celți (sau la Manowar), un machiaj gen Alice Cooper și care, după ce a câștigat - cu o piesă cântată în limba engleză, a vorbit despre lupi și daci liberi cu o non-șalanță care te face să suni la Obregia să întrebi dacă mai au paturi libere.
Să nu mă înțelegeți greșit, nu contest vocea omului, însă la capitolul imagine este ghiveci de flori.
Iar delirul de la final m-a înfiorat!
Da, am scris imediat după semifinală că piesa lui este somnolentă. Jur că mă adoarme genul ăsta de rock. Nu îmi spune nimic. Iar atunci când văd oameni pe scenă cum fac mișcări teatrale, mă bușește râsul și schimb canalul.
Am crescut cu rock, am cunoscut toate schimbările de stil, toate modele, iar genul ăsta epic este cel mai hidos. Nu există un desen animat mai mișto. Rock-ul ăsta bate la cur orice episod de Tom și Jerry.
Prin penibil, evident.
În fine, aș spune că pentru a nu știu câtă oară s-a votat pentru voce și nu pentru pachet!
Iar isteria asta rock mi se pare la fel de haioasă. Și mai ales ideea potrivit căreia cineva are ceva cu rock-ul. Conspirațiile astea se rezolvă cu tratament pshilohogico-psihiatric.
Mai mult, jur că nu îmi plac oamenii care duc războaie cu dușmani imaginari, mascând astfel propria impotență.
Sunt peste tot, în orice gen muzical (să-i spunem de nișă).
Și toți, dar absolut toți, arată cu degetul spre artiștii din zona pop-dance, de parcă ăia ar fi de vină pentru nereușitele lor.
Haideți să admitem faptul că pentru starea rock-ului actual sunt de vină și artiștii, nu doar media. Apropo, există Rock FM. Vi se pare că de când a apărut postul ăsta s-a schimbat ceva? Nu! Oare de ce?
De partea cealaltă, artiștii pop-dance au înțeles mai bine regulile jocului și performează la zi. Cum a fost și piesa Vanotek. Fresh, un pachet excelent.
Dacă pui piesa Vanotek pe orice post comercial de radio din lumea asta, stă în airplay fără probleme, lângă Avicii, Guetta și alți artiști pe val. De ce? Pentru că este de acolo!
Dacă pui piesa lui Anton pe Rock FM, fac pariu că cei mai mulți oameni schimbă canalul. De ce? Pentru că nu este de acolo. Are prea multe deja-vu-uri în ea. Iar alea deranjează!
Sincer, marele câștig al finalei a fost recitalul lui Zoli Toth! Ce palmă le-a aplicat concurenților.
Poate a văzut și dacul câștigător ce înseamnă să îmbini tradițiile cu modernul-la momentul cu Grigore Leșe.
Dacă tot ne batem cu tesla-n c***e că suntem români, atunci propun să trimitem proiecte românești 100%, cum a fost aseară Zoli, cum sunt Subcarpați și alții.
Să câștigi cu o piesă obosită, cântată în limba engleză și să țipi că ești dac liber... ceva mai penibil nu am văzut în viața mea.
În plus, eu aș fi lăsat-o mai moale cu invocarea marelui producător din TVR. Să câștigi și să te dai în fapt că ai fost copilul TVR... nu dă tocmai bine.
Din punctul meu de vedere, seara finalei a avut două câștiguri mari: Vanotek - care merită felicitați pentru îndrăzneala de a aduce ceva fresh, de 2016, într-un mastodont tv ruginit; și recitalul lui Zoli Toth.
În rest... prefer să nu comentez!
Mai departe, chiar nu mă interesează ce va face Anton la Stockholm. Acolo nu mai votează comunitatea rock și nici daci liberi. Poate doar urmașii lui Vulpilă, dar mi-e teamă că distinsul câștigător nu înțelege la ce mă refer 🙂