Toată lumea vorbește "Despre smerenie"! Nu despre smerenie în sensul de 'atitudine respectuoasă, plină de modestie și de bună cuviință", ci despre piesa trupei Taxi.
Da, așa se numește - "Despre smerenie".
Și este funny! Eu așa zic!
Deși, ceva din mine nu se poate abține și scapă una mică - și austriecii care ne taie pădurile preferă lemnul. Sau ei sunt Dumnezeul la care se face referire?
Una peste alta, piesa mi se pare un manifest mișto împotriva mega-catedralei spălării pe cap a neamului.
Eu aș vrea ca oamenii să vorbească și despre piesă, dar și despre atitudine, adică despre smerenie în sensul ei real. Și nu doar să vorbească, ci și să o dezvolte.
Nu de alta, dar smerenia este un magnet atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Am scris AICI despre asta.
Revenind la piesa trupei Taxi, nu pot decât să mă bucur că artiștii bat la porțile popilor, la porțile bunului simț, pe care purtătorii de sutană par că l-au cam rătăcit pe undeva.
Da, Dumnezeu preferă spațiile mici - adică sufletele oamenilor!
Catedralele nu ajută la nimic! Ele doar îl deviază pe om de la adevăr.
Acum, că o fi lemn sau doar un câmp cu verdeață, Dumnezeu chiar preferă oamenii și sufletele lor.
Vă las să ascultați...