Iubirea este centrată pe femeie! Femeia în sus, femeia în jos; femeia e o poezie, femeia e un Univers, femeia este Soarele și Luna; femeia e miezul, ea este TOT!
Femeia este atât de mult ridicată în slăvi, încât sunt sigur că se întreabă - oare ce am făcut ca să merit atenția asta?
Râuri întregi de sirop curg pe ego-ul ei!
Femeia este ca o zeiță mângâiată zilnic de sclavi ascultători.
Acest dezechilibru mi se pare bolnăvicios.
Sincer! Nici urmă de misoginism în asta, însă vreau să vă spun un lucru de care sunt sigur - pentru a putea funcționa, iubirea are nevoie de două persoane capabile să ofere și să primească iubire.
DOI! Adică și de femeie și de bărbat!
Nu mi se pare tocmai corect ca bărbatul să fie tras de mânecă, să fie prezentat drept muncitorul care cară pianul pe scări. Nu cred că merităm un asemenea tratament.
Și noi, bărbații, avem capacitatea de a iubi, chiar dacă rolurile de gen, impuse de sute de ani, ne-au creionat o imagine de asta de roboței sexuali lipsiți de trăire.
Nu suntem! Sigur că ne place aventura, ca niște copii mari ce suntem. Dar nu ne place orice fel de aventură, ci aia care ne produce emoție.
Fie că vorbim despre o călătorie, despre un concert, un film, o relație etc... totul se rezumă la emoție. Da, fix la emoția aia pe care societatea ne-a spus că ar fi bine să nu o arătăm.
Între bărbat și femeie trebuie să existe un echilibru. Or acest echilibru nu prea există.
Dacă dai un search pe net, vei vedea miliarde de texte despre cum trebuie tratată femeia și mai nimic în dreptul bărbatului.
Or, din păcate, mi-e teamă că femeia nu prea știe de unde să-l apuce pe bărbat - nu râdeți, nu mă gândeam la prostii 🙂 - nu prea știe cum să-l ia.
De asta îl și tratează superficial - ceva de genul: sex, papa, bani.
În schimb, ea îi cere lui totul!
Nu vi se pare puțin bizar?
Să ceri totul de la un individ despre care nu cunoști mai nimic?
Marile probleme dintre noi tocmai de aici apar - de la refuzul de a ne cunoaște reciproc, de la refuzul de a ne înțelege nevoile. Să încerci să cunoști femeia nu e greu! Ai nevoie de răbdare și de dorință de cunoaștere. La fel și cu bărbatul.
Nu e greu!
Avem însă două probleme: 1. nu vrem - și preferăm să perpetuăm eternele roluri de gen și 2. nu avem timp (ceea ce, în cele mai multe cazuri este doar o scuze pentru punctul 1).
Iubirea se face în 2! Dacă vrem să fie funcțională!
Drept urmare, propun să lăsăm elogiile adresate femeii și să începem să facem o construcție în care în centru să fie NOI - adică bărbatul și femeia!
Ce ziceți?
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI