Sexul ar trebui să fie o bucurie. Și pentru bărbați și pentru femei. Nu știu de ce însă, în ultima vreme, observ o negare a bucuriei în tabăra feminină.
Știu că traversăm o perioadă în care toată lumea țipă că vrea iubire și intimitate, însă sexul chiar nu ar trebui negat, neglijat, condamnat, acoperit cu vină și rușine.
De ce? Pentru că tocmai aceste lucruri deschid ușa pentru infidelitate. Tocmai negarea, neglijarea, condamnarea, acoperirea cu vină și rușine invită infidelitatea în viețile noastre.
Sexul înseamnă viață, iar viața trebuie trăită cu zâmbetul pe buze. Ca și sexul! Nu-mi plac oamenii care iau sexul prea în serios. Pe bune, ia încercați să râdeți cu poftă atunci când juisați. Să vedeți cum e…
Sexul nu este vreun examen pe care e musai să-l treceți; nu e vreun concurs pe care trebuie să-l câștigați… nimic din toate astea. Sexul este viață trăită cu plăcere.
Sexul este baza iubirii. El poate exista și în afara ei; însă iubirea fără sex aduce la masă o grămadă de frustrări.
Chiar nu înțeleg de unde vine negarea asta modernă a sexului la femei.
Uneori am senzația că anumite femei chiar urăsc dorința bărbatului, că vor să o reprime. Aveți idee de câte ori am auzit formulări de genul: “ce mă fac? Vrea sex tot timpul”.
De fiecare dată, răspunsul meu a sunat cam așa: “te bucuri, înseamnă că te dorește. Nu ai motive de îngrijorare. Chiar ar trebui să te bucuri că te dorește. Întrebări să-ți pui atunci când nu o să mai vrea să facă sex cu tine. Atunci vor veni și întrebările și lacrimile”.
După părerea mea, atunci când există dorință… e păcat să o strici cu întrebări. Întrebările ar trebui să fie lăsate pentru momentele când nu mai există dorința.
Construcția noastră nu ne permite să păstrăm un nivel ridicat al hormonilor pe termen lung. Ei ard, destul de repede, iar începutul rămâne început și este unul singur! Restul sunt încercări de resuscitare!
Dorința în cuplu dispare din multe motive – de la potolirea hormonilor la grijile cotidiene, de la neimplicare și până la problemele de zi cu zi, ca să nu mai vorbesc de excesul de intimitate, care, la rândul lui, poate ucide dorința.
De aia trebuie să nu mai contestăm dorința câtă vreme ea există, ci să ne bucurăm de ea și să încercăm să o întreținem.
Multe femei se plâng de faptul că bărbații refuză cumva intimitatea. Nu e nimic anormal. Foarte mulți bărbați își construiesc sexualitatea prin negarea feminității, deci a intimității. Nu toți pot accepta intimitatea. De aia e bine să îi înțelegeți și să încercați să îi ajutați să se deschidă către intimitate. Pentru mulți nu e deloc ușor.
Sex? Toți vor dori… fără doar și poate! Asta nu înseamnă că sunt porci sau superficiali, ci doar bărbați. Așa funcționează ei – cu sexul ca principală nevoie!
Aveți senzația că noi, bărbații, adorăm să facem sex încrâncenat? Credeți că noi nu vedem când sunteți îngândurate, nefericite etc?
Ba da. Vedem! Iar lucrurile pot fi rezolvate prin deschidere și comunicare. Însă vă rog din suflet – nu mai refuzați sexul!
Nu îl mai judecați! Nu îl mai acoperiți cu rușine sau vină. Un bărbat care se simte presat în zona asta, se va retrage și nu cred că vă veți simți tocmai bine.
Drept urmare, nu puneți întrebări atunci când bărbatul vrea să facă sex cu voi, ci atunci când nu mai vrea!
Atunci veți avea suficient timp pentru lacrimi…
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI