Iubirea produce isterie. Cautarea iubirii mai precis. Si mai scurt, cautarea acelei mari iubiri, o iubire alimentata de clisee si asteptari vecine cu nevroza.
Din capul locului trebuie spus ca iubirea este o nevoie si nu o dorinta. Din pacate, cei mai multi trateaza iubirea ca pe o dorinta si nu ca pe o nevoie.
Ei isi doresc acea mare iubire mai degraba pentru a se afisa, sa traiasca ii intereseaza prea putin. Asta e si motivul pentru care se si plictisesc atat de repede. Neavand nici cea mai vaga idee ce inseamna iubirea, unii oameni ajung sa se plictiseasca de bine, spunand sec: "nu este ceea ce imi doresc, nu asta e marea iubire".
Oamenii au tendinta sa compare, fara sa inteleaga ca nicio relatie nu seamana cu alta, asa cum niciun om nu seamana cu altul. De la perioada vietii in care ai o relatie si pana la omul care apare in acel moment cu un anumit scop in viata ta, totul se misca, totul e schimbare.
Or, cata vreme lucrurile se petrec astfel, este imposibil sa compari o relatie cu alta, ba chiar este stupid sa faci asta.
Si uite asa, in cautarea acestei mari iubiri, oamenii risca sa devina nevrotici, risca sa-si construiasca asteptari uriase, asteptari dublate de sanse la fel de mari de a fi dezamagiti. De altfel nici nu stiu daca oamenii astia cauta marea iubire sau o si mai mare dezamagire. Uneori am senzatia ca varianta b are mai mult sens.
Tin minte ca vorbeam la un moment dat cu Dan Chisu despre conceptul de "the one", de "suflet pereche" si am ajuns la concluzia ca de-a lungul vietii intalnim mai multe suflete pereche in functie de perioada, de prioritati si de dezvoltarea noastra ca oameni.
E firesc sa fie asa pentru ca intr-un fel iubesti la 18 ani si cu totul altfel la 25 sau 35 de ani. Traind intr-o continua schimbare, conceptul de "suflet pereche" trebuie updatat, daca nu cumva pensionat. Oamenii nu mai stiu sa traiasca aici si acum, azi, in prezent.
Ei traiesc mereu maine, cautand ceea ce spera ca exista pe undeva prin lumea asta mare. In realitate, acea mare iubire este o iluzie ce nu ii lasa sa traiasca, sa se bucure de ceea ce au. Trebuie sa recunoastem ca ideea de "suflet pereche" se bucura de un marketing al naibii de bun, ba chiar genereaza dependenta."Sufletul pereche" este un drog, frate geaman cu dezamagirea.
De aceea, cred ca ar trebui sa incetam sa visam la cai verzi pe pereti, la feti frumosi, la iluzii, ar trebui sa incetam sa ne setam asteptari fanteziste si ar trebui sa ne bucuram de ceea ce avem. In primul rand de noi si apoi de situatiile care se ivesc in viata noastra ... deloc intamplator.
Marea iubire nu exista! Nu, ea nu este un bolid 4x4 alb si cu geamuri fumurii - asta e doar un concept manelistic. Iubirea exista pur si simplu si curge la fel ca viata noastra. Tocmai asta asigura frumusetea vietii...
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI