A înviat telefonu'!

Bună ziua, cu ce vă pot fi de folos?
- Nu mai merge. A murit!

- Când s-a întâmplat?
- Aseară!

- I-ați făcut ceva? Avea probleme?
- Nu, pur și simplu stea lângă mine în pat și, la un moment dat, când m-am uitat la el... murise.
Pauză 20 de secunde!

Creierul meu a fost imediat invadat de un gând înfricoșător: "prietene, tu realizezi că vorbești despre un telefon de parcă ar fi om?"

Femeia de la ghișeu s-a prins că o luasem pe arătură și a zâmbit cu înțelegere.

Dap, mi-a murit telefonul! Minunatul Samsung S6 Edge Plus și-a dat duhul! Acum două seri!

Pur și simplu!

Să vedeți ce nervi m-au apucat. Apropo, abia în momentul ăla înțelegi de ce e okay să ai două telefoane 🙂

Nu am înțeles ce s-a întâmplat și, evident, a doua zi dimineață am tăiat-o spre service.

Telefon nou, în garanție, fără bușituri etc.

Faza cea mai tare, dar ceeea mai tare, s-a petrecut în taxi când, nu știu prin ce împrejurări, am scos cutia în care pusesem telefonul și am desfăcut-o!

Pe display scria colorat SAMSUNG!

"A înviat! Ăsta e semn de sus!" - e gândul care mi-a fulgerat prin creier.

M-a bușit un râs grav. Cred că l-am pus pe gânduri pe taximetrist. Râdeam ca un idiot!

Imediat, am rebăgat cartela și am sunat-o pe doamna: "Iubire, a înviat telefonu'!"

Mă mir că nu mi-a închis :))

După aia, am scris povestea pe grupul de prieteni! Caterincă maximă! 'Fă-ne și nouă vin din apă' - chestii de astea 🙂

Ei bine, vă dați seama că toată discuția de mai sus se purta între mine - un individ care ținea în mână un telefon perfect funcțional - și o duduie care nu înțelegea ce vreau de la ea?

Răspunsul ei știți care a fost?

"Se întâmplă des de la aplicațiile care rulează în spate. Data viitoare încercați să-l resetați".

Am mulțumit, m-am uitat pe perete ca oaia-n pantă și m-am tirat!

Știți când îți dai seama cât de mult contează telefonul în viața ta, mai ales atunci când ești blogger/ scriitor? Fix atunci când nu îl mai ai!

Jur! Se întâmplă o grămadă de lucruri: duci mâna isteric la buzunar, din 20 în 20 de secunde, de zice lumea că ești paliu; te uiți în geantă să vezi dacă mai e acolo sau dacă și-a revenit :), ești nervos pentru că nu știi dacă ratezi ceva sau nu; ai chef să ajungi rapid la un calculator etc...

Cam așa am ajuns, dependenți de comunicare!

Nu știu dacă e un lucru rău!

Poate îmi spuneți voi. Cert este că fără telefon viața chiar e pustiu...

Oare cum am rezistat perioadei cu telefoane fixe?