Să te îndrăgostești de o persoană căsătorită (femeie sau bărbat) și să ajungi să o și iubești (un proces ce necesită timp), înseamnă doar PROBLEME!
Dacă ne uităm în jur, lumea asta e plină de probleme.
De ce? Pentru că (unii) bărbați nu pot să-și țină penisul în pantaloni, iar unele femei nu pot să-și țină inima în frâu 🙂
Nu știu de unde a apărut prostia asta cum că inima face ce vrea?
Eu pun asta pe seama copilului din noi, copil care, de multe ori, ne guvernează viața.
Serios, doar într-o iubire adolescentină te poți îndrăgosti de oricine. Într-o iubire matură, alegerile tale sunt asumate, deci la un nivel superior, nivel ce conține o doză mare de rațiune. Iar o persoană matură este orice, mai puțin inconștientă. Ce înseamnă asta? Că preferă să nu se bage în rahat!
Ideea acestui text pleacă de la un text scris de Alice Năstase Buciuta.
Este un text care m-a revoltat prin ușurința cu care induce toxicitate în mentalul oamenilor.
Trăim într-o țară în care zeci de mii de oameni au probleme - în principal din cauza vieții de cuplu - și noi ce facem? Punem motorină pe foc? Ntz ntz!
Drept urmare, voi lua puțin la lupă textul lui Alice Năstase și îl voi comenta, sigur, oferind varianta mea 🙂
Iată motivele pentru care Alice Năstase crede că o femeie poate iubi un bărbat însurat:
1. "Pentru că bătăile inimii sunt întotdeauna mai puternice și decât foșnetul hârtiilor de la starea civilă și decât zornăitul banilor"
- marea problemă este că bătăile inimii sunt influențate de semnalele care pleacă de la cap! De acolo pleacă totul! Fără cap, inima înseamnă... nimic! Tot procesul îndrăgostirii este un proces chimico-mental. Inima nu are nicio legătură cu asta. Ea doar bate!
- despre hârtii și bani nu are sens să mai discut!
2. "Pentru că, uneori, un om însurat poate să iubească pe altcineva decât partenerul lui oficial, cu mai multă dăruire și cu mai multă deznădejde decât un om necesatorit".
- și uite așa, dintr-o clipită, sărim și în barca amanților/elor. Chiar mă întrebăm când ajungem și la duplicitate? Doar ne place! Sigur că există foarte mulți oameni care se căsătoresc cu persoane nepotrivite. Motivele sunt tone. Însă asta nu înseamnă că oamenii ăștia sunt niște oameni asumați. Nope, dacă ești asumat și simți că te-ai înșelat, închei mariajul și apoi te îndrăgostești de cine vrei. Duplicitățile nu îmi plac! Îmi sună a copii care dau iama în cofetărie după ora inchiderii.
- În plus, asta cu omul căsătorit care iubește mai ceva ca ăla necăsătorit este un simplu clișeu.
3. "Pentru că inima noastră e sălbatică și liberă"
- Inima este liberă, nu și sălbatică și cu atât mai puțin proastă! Vorbesc despre a mea!
- inima este cât se poate de educată și nu se bagă în situații problematice.
- drept urmare, ea știe că o femeie căsătorită nu este o 'țintă' și stă departe. De ce? Pentru că am o inimă educată, o inimă care respectă deciziile luate de alte persoane. Or mariajul fix asta înseamnă - o decizie! Cum să mă bag eu acolo? Femeia aia poate să trimită miliarde de semnale de disponibilitate. E ocupată? Nu, mulțumesc! O pot admira, dar atât!
4. 'Pentru că, dureros de des, căsniciile sunt niște cimitire ale iubirii și toți ne dorim să mai trăim un pic, chiar și incălcand normele lumii și promisiunile făcute cândva'.
- așa este. Motivul l-am expus mai sus - ne căsătorim cu persoane nepotrivite pentru că: așa trebuie; așa ni se spune; vrem să trăim iubirea din filme; nu vrem să cunoaștem cealaltă persoană și, de fapt, iubim o proiecție etc...
- a trăi un pic sună funny. Cine te oprește să o faci alături de partenerul ales?
- promisiuni făcute? Pardon? Mai există oameni care promit? Și oameni care cred în promisiuni? Iubirea nu se poate promite! Ea doar se construiește și se trăiește. Frumos spune Esther Perel: "iubirea adevărată e o autostradă cu două sensuri, mereu în construcție". Nu văd referiri la anexe 🙂
5. Pentru că, în cele mai multe din cazuri, oamenii s-au căsătorit dintr-o slăbiciune, dintr-o obligație, dintr-o tradiție, dintr-o plictiseală, dintr-o prostie. Procentul celor care s-au căsătorit dintr-o mare iubire, fără să fi avut nicio indoială în momentul în care au mers spre altar, este mai mic de 3%.
- aham și asta ne permite să ne îndrăgostim de persoane căsătorite? Wow! Ador să mă îndrăgostesc de oameni nehotărâți! Este idealul meu în viață...
- SFAT: amânați cât mai mult momentul căsătoriei!!!
6, Pentru că dragostea pogoară din cer că un fulger, și lovește nemilos inimile în care nu mai există iubire.
- Cum? Al dracu' ăla micu'! Sadic mesager al iubirii! Dacă-l prind ... jur că-i dau două șuturi în cur!
7. Pentru că avem dreptul și obligația să fim fericiți
- de acord. Însă cine a spus că o persoană căsătorită - care înseamnă PROBLEME - îți va asigura fericirea? Frumoasă derivă mentală!
8. Pentru că avem o singură viață și, atunci când nu iubim, o mie de morți
- mă iertați, dar simt nevoia să diluez puțin siropul ăsta cu niște apă minerală 🙂 Nu vreau să dau în diabet!
- Da, avem o singură viață, așa e. De aia e mișto să o trăim frumos și asumat, fără să ne băgam în viețile și peste deciziile altora.
Eu sunt un om cât se poate de direct! Ești ocupată? Nu exiști!
E cât se poate de simplu!
Și da, o fi o gândire masculină, dar mi se pare o gândire sănătoasă, matură.
Un inel sau un act semnat la Starea Civilă nu valideaza pe nimeni! Înseamnă fix 0! Ba, de foarte multe ori, înseamnă legiferarea unor decizii eronate de viață.
Așa că vă rog din suflet - încetați să mai credeți că o persoană căsătorită este automat o persoană asumată, echilibrată etc... Pentru ce este validată? Pentru o nouă greșeală?
E posibil, însă grijă mare, pentru că acea greseală s-ar putea să poarte numele tău!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: ronkealao.com/