Ieri am scris un text care a produs un adevărat măcel. Îndrăzneala de a spune că noi, bărbații - mai exact unii bărbați - ne dorim să iubim femei cu purtări alese și jar în priviri, a produs reacții care mai de care mai interesante.
De ce am folosit cuvântul 'îndrăzneală'? Pentru că tema a atins o coardă sensibilă - un anumit filon de gândire/ educație ce ține mai degrabă de perioada patriarhală: femeia adevărată trebuie să fie o bună gospodină!
Asta este o mentalitate demnă de secolul trecut.
Este o mentalitate care te duce cu gândul la perioada în care bărbații munceau și generau resurse, iar femeile erau casnice și aveau grijă de gospodărie.
Exceptând câteva cazuri, vremurile alea au trecut. Sigur, asta nu înseamnă că dacă femeia știe și îi place să gătească este ceva rău. Însă nu ar trebui să fie un criteriu care să o recomande pentru o relație.
Din păcate, raportarea la relații nu s-a modificat direct proporțional cu anii în care trăim și încă mai vedem femei care sunt crescute cu ideea că dacă vor să fie bune partenere, e musai să știe să învârtă tigăile. FALS!
Revenind puțin la perioada patriarhală, perioada în care femeile nu aveau prea multe drepturi, ei bine, la vremea respectivă, bărbații se așezau la casele lor pentru că așa trebuia, făceau copii pentru că așa trebuia și erau serviți regește de către femeile lor, deoarece erau FURNIZORI! Și încă ceva - aveau amante pentru că așa trebuia 🙂
Ceea ce în prezent nu mai ține! Mă rog, mai puțin partea cu amantele! Acum și femeia și bărbatul sunt furnizori.
Drept urmare, bărbatul nu are de ce să mai stea cu ouăle în sus, așteptând să-i vină blidul cu mâncare la nas; iar femeia nu mai are de ce să se pună capră (exceptând momentele de amor) în fața unei astfel de mentalități.
Să-i ceri femeii să și muncească, să fie și gospodină iscusită și divă porno în pat, mi se pare cam mult.
Revenind la textul de ieri, am observat cât de ușor sar unii în extreme.
Câteva persoane, în special femei, au invocat copiii. Special nu am atacat zona.
Însă o fac acum!
Eu am crescut cu o mamă care era regină în bucătărie! Gătea absolut senzațional! Era o femeie crescută să fie zeiță între tigăi.
Era o femeie crescută să fie de casă. Sigur că muncea, sigur că avea grijă de copii - grija fiind dusă pe alocuri în extrem. Pe scurt, raportându-ne la familia aia românească, la modelul ăla cu care am crescut mulți dintre noi, mama era femeia perfectă!
De fapt, ea era victima perfectă!
Victima propriei educații!
De ce spun asta? Pentru că, deși era o mamă excelentă și o gospodină desăvârșită, a ratat capitolul 'femeie pentru bărbatul ei'. Aia nu fusese învățată să fie! Și tata s-a cărat!
De ce am dat acest exemplu personal? Pentru a vă arăta că nu este suficient să crești copii corect sau să poți să faci chifteluțe marinate, dacă ratezi complet zona de feminitate, iar aia nu înseamnă sex, cum eronat au înțeles unii.
Pe bărbat nu îl ții doar cu mâncare și sex. Am mai spus-o de multe ori.
Bărbații, ca și voi, femeile, sunt construcții complexe. Nu merge cu jumătăți de măsură.
Or fix asta nu s-a înțeles din textul de ieri. Și nu s-a înțeles pentru că mulți s-au simțit atacați în propriul set de valori. Și e firesc să contra-atace. Așa se întâmplă mereu.
Nu spun că femeia nu trebuie să facă nimic, așa cum mi-a reproșat un prieten în privat. Nici pe departe! Spun doar că bărbatul ar trebui să învețe să facă și el lucruri.
Indiferent ce lucruri - astea se 'negociază' în fiecare cuplu în parte.
Bărbatul și femeia se țin aproape prin parteneriat, printr-un pachet complet, nu doar cu elemente din rolurile de gen moștenite de la părinți sau bunici.
Nu, suntem construcții complicate și cred că cea mai bună variantă pentru a putea funcționa împreună este să găsim un anume echilibru.
Este simplu să spui că pe bărbat îl ții cu sex și mâncare, dar și extrem de superficial. Iar dacă faci asta, să nu te miri de ce ajungi singură.
Dacă ar fi să-l ții doar cu sex, femeile care sunt bombe atomice în pat nu ar ajunge singure niciodată; la fel și geniile din bucătărie. Și totuși...
Vedeți, ne raportăm la ceea ce am fost învățați.
Spre exemplu, eu nu am carnet și nici nu dau pe afară de măiestrie la capitolul bătut cuie. Sunt mari șanse să-mi dau peste degete 🙂
Asta ce înseamnă? Că sunt un bărbat nașpa? Nu, ci doar că nu mi-am cultivat zona asta.
Nu există rezolvare? Cum să nu?
Pentru cuie și alte reparații există meșteri.
Pentru iubire, cuplu, apreciere, bucurie în doi, armonie, există soț și soție; iubit și iubită!
Cred că ar fi cazul să încetăm să mai privim la celălalt prin prisma a ceea ce poate sau știe să facă și să ne concentrăm mai mult pe ceea ce putem sau știm să facem împreună!
Ce ziceți? Se poate?
P.S.: Apropo, nici pentru femei nu sunt suficiente ținerile în brațe, mângâierile pe cap, privirile în ochi sau sexul.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: blog.commelius.com/