Bărbatul este un luptător. Așa este el crescut! Așa îl obligă societatea! Cu cât este mai luptător, cu atât crede că este mai adevărat.
Partea proastă este că uită să-și dea jos armurile atunci când ajunge în pat.
Or contactul dintre pielea fină a femeii și metalul armurilor pe care le poartă 'bărbatul adevărat' produce retragere, nicidecum cutremure orgasmice.
Chestia asta cu lupta este o lamă cu două tăișuri. Ea te poate ajuta să urci în societate însă, în același timp, te poate transforma într-un robot în așternuturi.
Acolo nu trebuie să lupți, ci trebuie să asculți, să mângâi, să venerezi întregul trup al femeii, nu doar câteva zone despre care ai auzit tu că sunt erogene.
Cu cât te axezi mai mult pe sâni și zona pubiană, cu atât devii mai plictisitor.
Din păcate, foarte mulți bărbați nu au nici cea mai vagă idee vis-a-vis de ceea ce își dorește o femeie în așternuturi. Și, în mândria lor, nici măcar nu au curiozitatea să întrebe. Cât despre ascultat... exclus!
Ei au un singur scop - să ajungă pe si în ea!
Femeia nu contează! Nici numele, nimic!
Teutonul este concentrat pe coială, pe propria descărcare, fără să-și dea seama că obiectivul lui sugrumă senzualitatea femeii.
Ei bine, după părerea mea, bărbatul adevărat nu este așa. Nici vorbă!
Un bărbat adevărat știe că trupul femeii este erogen - cu totul!
Un bărbat adevărat nu sare peste preludiu, nu își face un scop din coială și nici nu țipă/ devine depresiv dacă femeia nu ajunge la orgasm. Se poate întâmpla! Unele nu ajung la orgasm niciodată, altele pur și simplu nu ajung mereu etc...
Bărbatul adevărat este flexibil din punct de vedere sexual, ascultă, e atent la dorințele femeii și nu sare pe ea la fiecare atingere.
Iar după ce a terminat, nu se întoarce cu spatele, intrând într-o stare de sforăit profund, ci o ia în brațe, o mângâie, îi oferă siguranță emoțională.
Femeia care este părăsită în pat imediat ce individul și-a atins scopul - ejacularea - se simte prost, se simte folosită, abandonată, batjocorită.
De asta bărbatul adevărat respectă și post-ludiul.
Fiind un luptător în societate, el renunță la armuri atunci când se află acasă și se bucură alături de femeia lui de beția simțurilor, de abandonul reciproc pe tărâmul trăirilor erotice.
Bărbații teutoni, adică cei care nu își dau armurile jos atunci când ajung în pat, trebuie să înțeleagă un lucru elementar, așa cum bine punctează Gerard Leleu în cartea 'Tratat de mângâieri' - pentru o femeie, ca să ajungă la orgasm, e nevoie de un vibrator sau de o mână bună; însă ca să aibă parte de tandrețe, ea are nevoie de un partener.
Or fix asta îl diferențiază pe bărbatul adevărat de teuton - tandrețea!
El știe că mângâierea, tandrețea, bunătatea, căldura sunt soluții anti-singurătate, sunt adevarate baterii care o încarcă pe femeie cu viață, cu iubire!
În cazul celorlalți, femeile ajung să-și mângâie câinele sau pisica. Iar atunci când ajung să facă asta, teutonul este deja ieșit din viețile lor, oricât de adevărat ar crede el că este.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI