Este sloganul unei campanii din anul 1995. O campanie lansată de Consiliul Europei cu scopul de a lupta împotriva rasismului, anti-semitismului, xenofobiei și intoleranței.
Am reauzit acest slogan aseară, la work-shop-ul organizat de Divorce Journey la Victoriei 18, spus de Prof univ. dr Dumitru Borțun.
Domnia sa a punctat foarte frumos ce înseamnă mult trâmbițata egalitate dintre femei și bărbați.
"Singurul aspect în care suntem egali este șansa la umanizare, adică să nu rămânem la jumătatea drumului dintre animal și om", a spus aseară Dumitru Borțun.
De acord! La acest capitol suntem egali. Și bărbații și femeile nu doar că au șanse egale la umanizare, însă au și obligativitatea de a nu rămâne la jumătatea drumului dintre animal și om.
De aici, eu aș duce puțin lucrurile mai departe și aș spune că egalitatea se extinde și la nivel decizional, în sensul că atât bărbatul, cât și femeia ar trebui să poată să decidă ce să facă cu propria viață. Și aici aș spune, fără urmă de îndoială, că suntem egali.
Asta nu ne face la fel. Nici vorbă. Diferențele rămân evidente, însă ne egalizează la nivel decizional.
La asta se rezumă de fapt egalitatea dintre bărbat și femeie - la nivelul dreptului de a decide ce este bine pentru tine! La dreptul de a spune nu, dacă ajungi să suferi! Asta înseamnă libertate!
Despre asta este vorba, nu despre altceva.
Restul e cancan.
Din păcate, trăim într-o țară în care 40% dintre oameni se chinuie să supraviețuiască. Or aici nu se poate vorbi nici măcar despre un început de drum dintre animal și om. Aici vorbim în special despre supraviețuire fizică, supraviețuirea psihologică neintrând în peisaj.
Nu mai vorbim despre mentalități. Și aici, profesorul a punctat corect - 'în România, abia după Război oamenii au început să migreze masiv de la sat la oraș. În 40 de ani, circa 8 milioane de oameni s-au mutat de la țară la oraș. Cine avea timp să schimbe mentalitățile rurale într-o generație?'
Așa este. Nimeni!
Să vă dau exemplu nunta! Mătușa mea a prins perioada interbelică, acea perioadă a intelectualilor. Pe vremea aia, muzica populară era specifică periferiilor. La nunțile intelectualilor nu exista să dansezi sârbă, horă etc... Aceste obiceiuri nu aveau ce căuta printre rochii de seară și fracuri.
Lucrurile astea sunt normale acum! Perfiferia a ajuns în centru, lumile s-au contopit și nu mai avem diferențe. Peste tot există aceleași 'tradiții'. Însă cât reprezintă aceste tradiții viața de la oraș?
Extindeți chestiunea asta și la nivel de mentalități și veți vedea că lucrurile nu stau tocmai roz. Încă mai vedem, în România anului 2016, mentalități ce țin cumva de zona tribală.
În acest context, este extrem de complicat să aștepți de la bărbatul român să o considere pe femeie egală lui. Nu, în foarte multe cazuri, el încă își dorește ca femeia să meargă în spatele lui. Încă o consideră inferioară. Deh, chestiune de educație!
Partea interesantă este că aceste mentalități rural-tribale se duc din generație în generație ca un virus, educația și informația... nu! Aici este problema!
Contextul ăsta tribal impune tipuri de relații de forță - stăpân și supusă!
Ce fel de egalitate/ fericire avem aici? Nu prea avem! Mai degrabă avem abuz (doar unul decide), iar asta se vede perfect în statisticile legate de abuzul domestic.
Cum schimbăm asta? Prin educație! Este singura cale!
Educația asta înseamnă tot, inclusiv - ca să nu spun mai ales - comunicarea.
'Cheia unei relații sănătoase este ca fiecare dintre cei doi parteneri să se cunoască foarte bine pe el însuși, să știe ce vrea de la partenerul de viață și să îi comunice acest lucru", a spus aseară Dumitru Borțun. Corect! Suntem niște muți!
Și tocmai muțenia noastră ne condamnă la nefericire. Trebuie să învățăm să comunicăm, să ne implicăm copiii în acest proces, să fim preocupați de relațiile pe care le avem (nu doar în cuplu) și de viitorul pe care îl vor avea copiii. Iar pentru asta trebuie să defrișam cu hotărâre toate mentalitățile rural-tribale care încă mai domină socialul imediat.
Există egalitate între bărbați și femei? Da, exista! Atât la șansele de umanizare, cât și la nivel decizional.
Păreri?
P.S.: Știți cum aș traduce eu 'toți diferiți, toți egali'? Că da, suntem diferiți - culoare, orientare sexuală, regilie etc - dar suntem egali, adică suntem OAMENI!
Suntem parte din aceeași familie!
Oare când vom înțelege asta?