Nu există oameni singuri, ci oameni care nu se iubesc destul!
Serios! Nu fac mișto. Niciodată nu ești singur în viață.
Oricum o dai, oricum o analizezi, niciodată nu ești singur, câtă vreme te ai pe tine.
Toată povestea/povara singurătății pleacă de la comparații, de la credințe sociale. Cumva, societatea ne-a învățat faptul că dacă nu suntem într-o relație, undeva, în viața noastră, există o problemă!
Și uite așa am ajuns să ne temem de singurătate, să credem că este ceva rău, ceva care ne poate distruge. Sigur, până la un punct, există o sămânță de adevăr în chestiunea asta.
Suntem totuși animale sociale, animale capabile să ofere și să primească iubire. Însă nu credeți că procesul ăsta ar trebui să înceapă cu noi?
Așa cum am mai scris și altă dată, spre deosebire de animal, care are grijă doar de supraviețuirea fizică; omul mai are o grijă în plus - supraviețuirea psihologică.
Sincer, nu cred că leul se gândește la ce party se duce marțea viitoare 🙂 El se gândește ce mănâncă el și apropiații lui - leoaica și puii. Atât!
Leul nu are capacitatea de a călători în timp. Omul o are!
Se numește Mental Time Travel. Omul este capabil să se proiecteze în viitor, să-și facă, ceea ce numim - 'planuri de viitor'.
Ce face omul atunci când își face aceste proiecții în viitor? Încearcă să-și asigure supraviețuirea psihologică! Pe scurt, caută un scop! Un rost în viață, cum spune românul. Omul se simte foarte bine atunci când găsește/descoperă acest rost în viață! Brusc, el simte că viața lui are sens, iar teama de moarte trece în plan secund.
Or din moment ce viața lui capătă sens, el nu prea mai are motive să se simtă singur, nu credeți?
Numai că, pentru a reuși să găsească acel scop, el are nevoie de un lucru esențial - să fie bine cu el însuși, să se iubească pe sine, să fie asumat și echilibrat.
În acest context, omul nu are nevoie de o relație romantică (nici nu o refuză dacă apare), nu-și face un scop din asta, ci trăiește bine merci, legând relații sociale funcționale. Poate fi fericit un astfel de om? Sigur! De ce să nu fie? Se iubește pe sine, viața lui are sens... Ce îi trebuie mai mult? În plus, el nu e singur - se are pe sine! Un lucru extraordinar de important.
Oamenii care se simt singuri, nu se iubesc destul (sau nu se iubesc deloc)! Știu că sună nasol, știu doare pentru unii, însă ăsta este adevărul. Sunt oameni care se simt singuri pentru că nu se iubesc destul, pentru că nu se simt bine în pielea lor.
În plus, ei își proiectează fericirea exclusiv pe umerii altora, fie că vorbim despre bărbați, femei sau copii.
Sincer, m-am săturat să văd oameni care spun că singurul lor scop în viață este familia/ copiii.
Să nu mă înțelegeți greșit, însă haideți să apelăm la Mental Time Travel și să ne imaginăm cum vor arăta oamenii ăștia în fața unui divorț? Ca niște epave! Brusc, scopul lor în viață se va transforma în scrum. Nu vi se pare puțin aiurea?
Să stai să te agăți de o construcție externă? Să stai să aștepți scopul de la altcineva? Să te agăți de un concept ca să te simți bine? Nu vi se pare riscant?
Mie mi se pare un soi de pasare a responsabilității. Ceva de genul - 'ești obligat/ă să mă faci fericit/ă, să-i dai vieții mele un sens'. Wow, ce presiune! Ce egoism feroce!
Vă mai mirați că mulți dintre oamenii ăștia ajung să se simtă singuri... în doi? Eu nu!
S-au simțit singuri și în afara relației. Cum credeți că s-ar putea simți altfel în relație?
Pentru a nu te simți singur/ă într-o relație, este musai să te simți bine cu tine. De acolo pleacă totul, de la cum ești în propria piele.
În concluzie, aș spune că toți cei care se simt singuri în viață, trebuie să înceapă să se descopere și să învețe să se iubească. Ideal ar fi să înceapă cu o simplă privire în oglindă. Nu mușcă! Jur! Ba, mai mult, în scurt timp vor realiza că au devenit prieteni... Abia de acolo începe viața!
Foto Credit: freshdesignpedia.com/