Aseară, în timp ce zappam, am zărit următorul titlu pe o burtieră: 'e nevoie de dialog'. Cred că era la Antena 3. De la Washington se trimitea acest sfat.
Mă rog, nu știu în ce măsură mai pot da sfaturi americanii, câtă vreme Trump face ce vrea. Ideea e că titlul ăla are sens - chiar e nevoie de dialog!
Și aici nu mă voi referi exclusiv la situația socială actuală. Nu e prima, ceea ce înseamnă că pot extinde puțin discuția.
De fiecare dată când apare o situație care produce tensiune socială, dialogul dispare, fiind înlocuit de dorința de victorie prin majoritate. Nervii se întind la maximum și, în loc să existe interes pentru găsirea unor soluții, primează interesul de a dărâma, de a da jos, de a schimba.
Aici aș apela la un mesaj motivațional: 'be the change you want in the world!'
Hmmm... Dacă pui într-o parte socialul și în cealaltă citatul... sunt două filme diferite! Nu vi se pare?
Nu cumva asta e problema? Nu cumva de aici pleacă toate convulsiile și frustrările? De la faptul că românul așteaptă întotdeauna schimbarea de la alții?
Să revin la ideea de dialog. Noi, românii, avem o problemă cu asta. Nu prea suntem învățați să dialogăm. Nu prea ne pricepem la comunicare. Pur și simplu nu ne iese. De aia căutăm mulțimile!
Să ne uităm la Facebook - ce se întâmplă?
Epurări! Masive! Epurări și revărsări de ură! Block-uri la greu, înjurături, jigniri urâte... 0 comunicare, 0 empatie, 0 acceptare. Doar nervi și frustrări... de toate părțile. Ce denotă asta? Refuzul oamenilor de a dialoga, de a asculta. Refuzul oamenilor de a accepta faptul că fiecare om, indiferent de nivelul lui de pregătire, are dreptul la o opinie.
Este foarte trist să vezi câtă aroganță intelectuală plutește în social media. Umilință intelectuală mai puțin. Nici pe asta nu o avem. Umilința asta înseamnă echilibru și înțelegere, nu să te faci preș.
Social media este o bombă cu ceas în acest moment. Un strigăt înfricoșător de ajutor. Foarte rar întâlnești echilibru, rațiune, transparență. Nu, în situațiile conflictuale, te trezești în postura de a fi obligat să alegi o tabără, ceea ce iar mi se pare trist. Gândiți-vă că vorbim despre o rețea care a debutat cu FarmVille 🙂
Dacă te uiți în jur, vezi mult haos. Asta se întâmplă și în companii, ba chiar și in relații. Nu știm să comunicăm cu ceilalți și refuzăm categoric să îi ascultăm.
Să analizăm show-urile tv - ce se întâmplă acolo?
Oameni din tabere diferite se ceartă non-stop! Ce înseamnă asta? Competitivitate, luptă... 0 dorință de dialog, 0 dorință de a-i asculta pe ceialti.
Au dreptate americanii? E nevoie de dialog? Este! Însă pentru a ne ieși asta, e musai să învățăm să dialogăm. Marea problemă este ÎNCREDEREA!
Știți de ce se întâmplă toate epurările, toate revarsarile de jigniri și ură de pe net? Am pățit-o și eu ieri, culmea, de la o persoană cu care am cântat acum niște ani de zile... Din cauza neîncrederii!
Iar asta pleacă de la sine! Oamenii care nu au încredere în ei, nu au încredere în nimeni. De aici pleacă totul. De la noi. Din interior.
'Be the change you want în the world!' Hmmm, ce facem cu asta? De unde începem? Din stradă sau din noi?
De fiecare dată când iese câte un scandal social, românul este pur instinctual, acționează la cald, se grăbește, țipă, amenință cu plecarea din țară, își curăță lista de 'dușmani' etc... Dialog? Cine are nevoie de așa ceva?
Partea proastă știți care e?
Că suntem un popor de nefericiți! Sună dur, dar e firesc să fie așa. De ce? Pentru că oamenii care nu au încredere nu pot fi altfel! Ei trăiesc in frică!
Cum pot ei să construiască relații de calitate? Cum pot ei să fie fericiți? În grupuri mari? Ce fel de fericire e aia? Una de moment! Chiar să fie vorba despre fericire? Sau...
Un factor esențial în construcția fericirii umane este calitatea relațiilor pe care le avem!
Scriu din nou, ca să se înțeleagă bine - calitatea relațiilor pe care le avem!
Ce rol are dialogul aici? Ce rol are echilibrul intelectual aici? Ce rol are empatia aici?
Aștept răspunsurile voastre...
Foto Credit: moyersketchbook.blogspot.ro/