Stresul este principalul dușman al stării de bine. De aceea, este necesar să încercăm pe cât posibil să îl evităm sau, dacă nu putem, măcar să-i minimizăm efectele.
Stresul produce tristețe, iar tristețea te poate scufunda în niște tipare negative ce pot ajunge, la un moment dat, să nu mai aibă nicio legătură cu factorul declanșator. De aici și până la depresie nu mai e decât un pas.
Cum putem evita stresul? Prin conștientizarea rolului pe care îl avem în producerea și amplificarea sa.
Uneori, oamenii fac anumite lucruri care înrăutățesc situația, iar acest lucru generează și mai mult stres în viața lor. Chiar ieri am parcurs un modul foarte interesant al cursului de Psihologie a popularității - curs predat la North Carolina University at Chapel Hill de Dr Mitch Prinstein. Deși pentru unii pare ciudat, mulți adulți care suferă de depresie au un adevărat istoric al rejecției. Acest istoric este foarte important.
Revenind la stres, Connie Hammen și Karen Rudolph au identificat două tipuri de factori stresori: cei independenți - lucrurile care ni se întâmplă și asupra cărora nu avem control (dezastre naturale etc) și stresori dependenți - lucrurile la care am avut o contribuție (o despărțire, o luptă cu partenerul, sfârșitul unei prietenii, o concediere etc).
În această zonă a stresorilor dependenți se poate dezvolta, așa cum au descoperit Jim Coyne și Thomas Joiner, un tip de comportament care se numește 'excessive reassurance seeking' -căutare în exces confirmări.
Fac pariu că vi s-a întâmplat să cunoașteți astfel de persoane. Uneori ni se întâmplă chiar nouă acest lucru, fără să ne dăm seama.
Mecanismul este simplu și, până la un punct, firesc: atunci când suntem triști, ce facem? Ne apropiem de cei dragi, de prieteni și căutăm confirmări, încercăm să ne revalorizăm, să ne ridicăm stima de sine. Cum? Întrebând dacă totul e în regulă, dacă relația noastră este în regulă, dacă ei cred că noi suntem în regulă. Nimic aiurea până aici! Și, așa cum e normal, în cele mai multe cazuri confirmarea vine.
Aici este interesant ce se întâmplă. În momentul primirii confirmării mult așteptate, unii nu o cred. Și spun: 'lasa că știu eu că spui asta doar pentru a fi drăguț/ă sau pentru că, de fapt, nu vrei să-mi spui că nu mă mai placi' etc...
Aici intervine deraierea de la curs. Unii ajung în postura în care simt că celorlalți le este milă de ei, chiar dacă lucrurile nu stau deloc așa. Rezultatul? Se simt prost, în loc să se simtă bine. Pe acest fond, ajungem să cerem și mai multe confirmări! (începe să ne placă să ne simțim prost)
Vrem mai mult, vrem să fim siguri! Nici măcar nu realizăm ce efect nasol produce acest comportament asupra celorlalți. Credeți că ceilalți au chef de așa ceva? Nu! Vor să plece, să nu ne mai vadă. Știți voi - atunci când suni și ți se spune 'nu pot, stau cu copilul' sau 'a, nuuu... am ceva de lucru' sau 'nu azi, mâine mă trezesc dimineață' etc, iar tu poți jura că ești mințit/ă.
Cu cât încerci să obții mai multe confirmări, cu atât devii mai plictisitor/oare pentru cei din jur. Credeți că există persoane cărora să le placă să spună de dimineața până seara ce minunat/ă sunteți? Credeți că nu simt nesiguranța?
Indiferent că sunt prieteni, colegi sau rude, oamenii ăia nu sunt obligați să facă asta! Drept urmare, profesorul Mitch Prinstein spune ferm - nesiguranța duce la retragere! Ba chiar și la ieșire din relație! Așa că aveți grijă! Nu exagerați cu confirmările.
Culmea știți care e?
Că atunci când căutătorul de confirmări este rejectat... se simte bine 🙂
Să recapitulăm - atunci când le primește, nu le crede; iar atunci când cei din jur îl rejectează... se simte bine. I se confirmă bănuielile. Aici se reactivează istoricul de rejecție din copilărie. Da, să știți că nivelul de popularitate din copilărie are mare legătură cu ceea ce ajungem să trăim în viața de adult. Iar studiile arată clar faptul că rejectia din copilărie este un mare predictor al depresiei din viața de adult.
În punctul în care cei din jur se retrag, cel care caută confirmări jubilează. A obținut ceea ce căuta - faptul că cei din jur nu sunt așa cum spuneau! Ce înseamnă asta? Spirală negativă, deraiere de la curs. În realitate, persoana respectivă nu realizează că prin propriul comportament a generat această ruptură!
Iată deci cum unii oameni participă la propria depresie!
Drept urmare, nesigurii trebuie să înțeleagă un lucru de bun simț - nesiguranța scade calitatea relațiilor pe care le au și, automat, nivelul de fericire din viața lor.
Studiile au arătat faptul că cei de la care au fost cerute confirmările au declarat că, de-a lungul timpului, nu s-au mai bucurat de timpul petrecut alături de 'căutători' sau că nu au mai fost atât de dornici să interacționeze cu aceste persoane.
În concluzie, atunci când vă simțiți nesiguri, atunci când simțiți că aveți probleme - nu apelați la prieteni, rude sau cunoștințe. Riscați să îi îndepărtați! Problemele se rezolvă la psiholog, nu în gașcă!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: huffingtonpost.com/