Zilele trecute m-au busit lacrimile. Din senin, pur si simplu, FARA AVERTISMENT! Mi-am adus aminte de adolescenta.
Mi-am revazut EU-ul de atunci, mi-au revenit in fata ochilor petrecerile de bloc, berea pusa la gheata in cada, primele fumuri de tigara palmate in scara de bloc, dansurile cu lumina stinsa...
Mi-am adus aminte de flirturile nevinovate, de saruturile alea curate, care ascundeau in ele energia a 3 centrale atomice...
Acea emotie m-a coplesit. Mi-am dat seama ca mi-a fost tare dor de mine, de acel EU care s-a pierdut in negura anilor.
Am plans de fericire, a fost o stare superba. Mi-am adus aminte de un bairam din clasa a saptea cand am simtit cum fata cu care dansam parca avea sa se franga in bratele mele.
Tremura de emotie ca un iepure surprins de ghepard. Era o emotie incredibila. Respiratia ei era sacadata, miscarile erau de o stangacie superba, soldurile parca ii luau foc in palmele mele... Ardea la propriu!
Sarutul a fost ca o eruptie vulcanica, mi-a deshidratat instantaneu buzele. Mi-am adus aminte de iubirea adolescentina, de biletelele schimbate pe holurile scolii ('imi place de tine si as vrea sa-mi acorzi prietenia' - mai tineti minte?), de fetele pe care le faceai sa alerge dupa tine, de fetele care te faceau sa te bati in curtea scolii pentru ele, de oracole, de intalnirile la colt de bloc, de flirturile amuzante...
Ce copilarie frumoasa am avut. O copilarie lipsita de orice ispita tehnologica. Acum, stau si ma uit in jurul meu si nu mai vad acea emotie la tineri. A disparut si am senzatia ca a disparut si acel tremurat.
Tehnologia ne-a robotizat simturile. Sincer, mi-e cumplit de dor sa simt un trup de femeie care tremura cand o atingi. Uite asta ar trebui sa treaca revistele la caracteristicile femeii adevarate - este capabila sa tremure cand o atingi!
Rar se mai intampla asta. Nu mai avem timp pentru asa ceva, pentru ca sunetul de avertizare de la whatsapp ne ghilotineaza orice traire, telefoanele suna in disperare din toate buzunarele, facebook-ul bipaie isteric in buzunar... tentatia mentala de a vedea cine a mai postat ceva fun e mai mare decat emotia in sine.
Acum, trupul femeii nu mai tremura, in schimb ii vibreaza toate buzunarele... artificial bineinteles.
Robotizarea emotiilor noastre ne-a trimis pe toti la granita cu Polul Nord al sentimentelor. Suntem niste animale robotizate si reci.
Tot ce mai reusim sa atingem cu adevarat este ecranul tabletei sau ecranul telefonului. Nu m-ar mira ca peste 10 ani telefoanele sa fie capabile sa simta mai mult decat noi.
Flenduram zilnic dorinta de iubire, dar noi suntem inghetati pe dinauntru. Practic nu mai stim sa ne bucuram de emotie, nu mai stim si nici nu mai vrem sa o traim.
Nu ne aduce niciun beneficiu imediat.
Mi-a fost dor de mine, de acel EU pe care l-am neglijat atata vreme. Si, sunt sigur ca undeva, in lumea asta mare, exista o EA care a (re)descoperit aceeasi emotie.
Abia astept sa ne intalnim! Vom fi doua fiinte care tremura intr-o lume de masini!