'Nu te mai iubesc' aterizează ca o lamă de ghilotină pe grumazul sufletulu, mai ales atunci când pe banca de rezerve a scuzelor tale se află motivări de genul: 'asta spui, după ce am făcut atâtea pentru tine? Eu am renunțat la tot și tu?'
'Nu te mai iubesc' este ca un cutremur care-ți zguduie toate măruntaiele ființei. Nimic nu rămâne nezgâlțâit.
Din păcate, în loc să trezească analize profunde, reality-check-uri, cum îmi place mie să le spun, 'nu te mai iubesc' produce mânie și resentimente.
Se întâmplă! Se întâmplă des, în special în relațiile care au pornit la drum cu un dezechilibru evident. Sunt relațiile alea despre care am mai scris - relațiile în care unul este avariat, iar celălalt este dornic să-l repare pe avariat.
Cam asta este și povestea filmului 'Ana, mon amour', radiografia relației dintre doi tineri care încearcă să funcționeze împreună, deși e clar că totul pleacă de pe niște nisipuri mișcătoare periculoase.
Știți că sunt reticient atunci când aud de filme românești, însă de data asta am rămas plăcut impresionat. Este primul film psihologic românesc bine făcut. El prezintă perfect toate etapele relației toxice dintre cei doi protagoniști. Limbajul este cât se poate de liber, scenele cât se poate de explicite... exact ca în viață.
Filmul lui Călin Netzer zugrăvește perfect transferul care poate apărea în astfel de relații. Serios, merită să-l vedeți. Veți înțelege perfect unde poate să ducă genul ăsta de iubire bolnăvicioasă.
Sigur, după ce ar vedea filmul, unii s-ar putea întreba: 'oare chiar a fost iubire? Sau a fost o simplă boală, de ambele părți?' Pe de altă parte, alții ar putea jura că a fost o iubire adevărată.
De altfel, spre final există o scenă excelentă, edificatoare, atunci când Ana îi spune lui Toma: 'Nu te mai iubesc! Și nici tu. Nici măcar nu m-ai iubit vreodată. Ai stat tot timpul agățat de mine. Tu vrei să fiu la fel ca înainte, la fel de bolnavă ca înainte. Aș fi vrut să poți să evoluezi și tu în același timp cu mine'. Mi se pare esența acestui gen de relații.
'Bolnavul' s-a trezit, iar sănătosul s-a trezit 'bolnav'. Sesizați transferul?
Ce se întâmplă cu cel care s-a trezit? Nu îl mai înțelege pe celălalt. Și vrea să plece. Ea a lucrat, s-a dezvoltat, a înțeles și a reușit să-și echilibreze viața, trecând peste problemele din trecut; timp în care el a rămas blocat în acel tipar al tatălui răniților.
Ea nu îl mai înțelege pe el, iar el este depresiv pentru că și-a pierdut rațiunea de a lupta, de a se sacrifica. Practic, el nu mai are pe cine să îngrijească, tipar pe care îl exprimentase și în relația anterioară.
Pe bune, mergeți și vedeți filmul ăsta. Merită! Veți înțelege mai bine ce înseamnă transferul, ce înseamnă relațiile care pornesc la drum cu dezechilibre profunde. 'Ana, mon amour' intră în cinematografe din 3 martie. Vă recomand cu drag să-l vedeți.