'De ce atât de mulți bărbați, dintr-o dată, par să nu mai fie interesați de relații serioase?', se întreabă Gabriela Saulea într-un text postat pe divorcejourney.ro.
Aceeași intrebare a venit și ceva mai târziu, în privat.
Sincer, eu nu aș generaliza, iar dacă ar fi să atac această problemă, aș lua-o ușurel.
În primul rând, nu cred că toți bărbații fug de relații. Ăsta este doar un clișeu!
În al doilea rând, aș propune să aflăm ce înseamnă relație serioasă? E posibil ca fix de aici să apară problemele!
Trăim totuși în 2017 și mi-e teamă că mentalitățile vizavi de relații s-au cam schimbat. Asta nu înseamnă că toată lumea și-a schimbat percepția despre relații. Nu. Din câte văd, tiparele sociale tradiționale sunt încă bine împământenite în mentalul colectiv.
Ați citit bine, 'tipare sociale' sau 'scenarii sociale'. Așa numesc specialiștii tiparele la care se raportează oamenii din anumite comunități atunci când folosesc termeni precum 'relație serioasă'.
Să ne gândim puțin - cum arată relația serioasă în societatea noastră? Întâlnești o persoană, te îndrăgostești, vă logodiți (deși nu mai este obligatoriu), vă căsătoriți, faceți copii și aia e. Poveștile spun că trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. În plus, pe lângă acești pași obligatorii, începeți să construiți o carieră, o casă, o mașină etc...
Revenind la povești, ele nu vă spun și 'cum' sau 'când' (mai apucați) să trăiți fericiți 🙂
Or dacă ne uităm puțin peste cifrele divorțurilor, e clar că acest gen de scenariu social nu se potrivește chiar oricui. Și totuși, mai toți oamenii îl încearcă!
De aici și problemele!
Dacă bărbatul are 20 de ani, el intră cu încredere în acest tipar al relațiilor. Este ceea ce știe de la părinți și bunici și habar nu are dacă i se potrivește sau nu! Dar încearcă! Nu e pregătit pentru acest set de încercări, dar intră în el... cu pieptul înainte!
Mai târziu, pe la 30 de ani, el vede lucrurile nițel diferit. Începe să-și pună întrebări despre propria viață, despre propriile dorințe și nevoi și nu mai sare așa ușor în acest tipar relațional. Se gândește de două ori înainte să ia decizii, nu se mai aprinde imediat... devine mai cumpătat.
Și mai târziu, pe la 40 de ani, când este posibil să fi trecut peste o căsnicie și să aibă și copii, el vede cu totul și cu totul diferit ideea de relație. Pentru mulți bărbați ajunși la vârsta asta - și aici mă număr și eu - este momentul scrierii propriului scenariu relațional. Ai acumulat suficientă experiență (și cucuie) încât să-ți poți creiona acest tipar propriu. Drept urmare, nu-ți rămâne decât să găsești femeia care să aibă același tipar. Și sunt...
Să nu credeți că doar la bărbați apar aceste schimbări de scenariu. Și la femei apar, deși tind să cred că ele sunt mai puternic legate de tiparul social tradițional - motivele fiind diverse.
Ei bine, acum să revenim la întrebarea Gabrielei: 'de ce bărbații nu mai vor relații serioase?'
Răspunsul devine simplu: pentru că seriosul tău nu este și seriosul lui! Pe scurt - pentru că tiparul lui nu mai corespunde cu al tău!
Să vă dau un exemplu - un bărbat la 40 de ani, care are un copil, fie și dintr-o altă căsătorie, nu mai are chef să o ia de la capăt cu presiuni de genul - să faci o casă, să ai musai un statut, o mașină etc... La vârsta asta cam începe să te doară-n cur de toate impunerile astea care, apropo, tot sociale sunt!
La 40 de ani îți dorești să ai timp pentru tine - să mergi la sală, să ai grijă de carieră, să ieși, să călătorești... pe scurt să faci exact ceea ce ți se spune în povești (fără să ți se spună 'când'). Ei bine, pare-se că asta e veriga lipsă din povești! Ăsta este momentul când poți trăi fericit până la adânci bătrâneți 🙂 Când te redescoperi, când te poți bucura de ceea ce faci, de viață, de relația ta... fără presiuni de 2 lei. Uneori, acest 'când' se întâmplă după divorț! Asta e! Imaginați-vă cum ar fi fost ca poveștile să ne fi spus asta 🙂
Drept urmare, bărbatul care a trecut prin viață și care a acumulat experiență, ajunge să-și scrie propriul scenariu relațional, ceea ce este cât se poate de firesc! E normal ca după ce a trecut printr-o căsnicie și prin mai multe relații încadrate în același tipar... să spună: 'stop! ceva nu e în regulă aici!' Și să schimbe! Percepția! Scenariul! Viziunea!
Poți să-l condamni? Nu!
Întrebarea este: 'tu cât ai de gând să repeți același tipar care nici în cazul tău nu a funcționat?'
Atunci când anumite femei vor găsi rapunsul la întrebarea asta, vor reuși să răspundă și la întrebarea: de ce bărbații nu mai vor relații serioase? Și vor realiza (probabil) că, de fapt, ele nu vedeau la fel ideea de relație.
Vă rog să mă credeți, un bărbat la 40 de ani (cu excepții, firește) nu-și mai dorește să o ia de la capăt cu pamperși, grădiniță etc... Omul ăla vrea să se bucure de viață. Ce înseamnă acea viață?
Nu așa cum am fost obișnuiți, adică: vezi o persoană, te îndrăgostești, vă căsătoriți, copii... casă, mașină, statut blah blah; ci - o vezi, te îndrăgostești și vă bucurați de relația voastră. Fără presiuni, fără constrângeri, fără 'trebuie', ci doar cu iubire! Pe scurt - vă bucurați de voi!
Acum, că relația voastră se lasă și cu căsătorie sau copii, aici putem vorbi despre o consecință naturală a iubirii voastre, deși nu este obligatorie.
Nu credeți că ar fi cazul ca mariajul, copii, casa, mașina, statutul să nu mai fie o condiție a relațiilor noastre? Nu credeți că fericirea și iubirea ar trebui să fie pe primul loc?
Aștept părerile voastre!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI