Nu cu mult timp in urma, cineva m-a intrebat dacă ceea ce spun și scriu are legatura cu ceea ce am trăit, sau sunt chestiuni citite în carti.
A fost o superba invitatie la o trecere în revista a vietii mele. Și răspunsul este: nu exista alb și negru. Deci pot spune ca exista un mix între ceea ce am trăit și ceea ce am citit, sau studiat și apoi am încercat sa aplic în viața mea.
Încă de mic am fost fascinat de oameni, iar faptul ca parintii mei erau geologi, deci munceau câteva luni pe an prin tara, m-a pus rapid în contact cu tot felul de oameni. Si acum imi aduc aminte de pădurarul de la Baia de Criș, care ne-a găzduit vreo doua veri. Un om în vârstă, insa extrem de calm, bun și înțelegător. Și acum îmi aduc aminte de vecinii de peste drum, care aveau în curte o cazemata din razboi. Ce mai sapam de zor după cartușe... Este doar o mica frantura din viata mea. Toate aceste călătorii m-au îmbogățit cu viata.
Despre maidanul de la bloc, din Drumul Taberei, nu mai spun... Acolo am invatat enorm despre viata.
Ulterior, când am început viata sportiva, plecam în cantonamente și turnee. Ce perioada superba. Și câte scrisori scriam pe vremea aia 🙂
Mai tarziu, în adolescenta, am început sa cant. Am avut privilegiul de a face parte din primul val al Hip-Hop-ului romanesc. Au fost aproape 25 de ani de experiente extraordinare.
Dupa cum vedeți, totul s-a rezumat la contactul cu oamenii.
Iar cariera de presa a continuat acest drum. Timp de 17-18 ani. Deci, azi, pot spune ca am avut o viata frumoasa și plina de experiente care mai de care mai interesante.
Psihoterapia? A venit firesc. Pot sa ii spun exercitiu de maturitate!, Insa din nou ma aflu în contact cu oamenii. Ce poate fi mai frumos decât sa incerci sa contribui, atat cât poți, la binele celorlalți? Nu asta inseamna fericire? Nu asta inseamna sens?
Da, azi sunt psihoterapeut, insa nu mi-am pierdut din franchețe, din modalitatea directa de a aborda subiectele, nu mi-am pierdut simtul umorului, curiozitatea și nici compasiunea.
Cu toate acestea, sunt acel psihoterapeut care nu îți va vorbi despre: necondiționat, profunzime, autentic, aliniere, abundenta etc...
Mi se par niște cuvinte goale, care nu-si au rostul în psihoterapie. Pentru mine, psihoterapia inseamna a fi acolo, lângă client, respectandu-i viata și obiectivul cu care se prezintă la tine. Nu cu mângâieri pe cap și infantilizare, ci cu dorinta de a-l ajuta sa-si rezolve problemele, deci sa invete sa ii fie bine.
Invat, zi de zi, interacționez cu oamenii, zi de zi, iar asta ma bucura enorm.
Știu ca pentru unii pot fi incomod, insa cine a spus ca viata a fost vreodată usoara sau comoda?
Nu sunt omul care sa-si fluture diplomele ca să dovedească profesionalism, ci sunt omul care te invita la călătorii interesante, cu calm, curiozitate și dorința de explorare.
Multumesc!